CÂNTECELE

 

          Mănunchiul de cântece pe care le interpretează Ramona Fabian şi care îi aparţin, definind-o, acoperă o rază mai largă a subunităţilor etnografice ale judeţului Mureş, aşa încât a înregistrat atât învârtită rară cât şi învârtită iute, atât purtată cât şi “de-a lungu “ şi chiar şi ceardaş românesc.
           Melodiile au sursa şi rădăcinile în autenticitatea folclorului mureşean, fiind adaptate calităţilor ei vocale şi lipite de sufletul şi inima artistei. Textele acestor cântece au fost alese astfel încât să o reprezinte, să oglindească interiorul personalităţii ei, precum şi trăirile specifice vârstei pe care o are.
            În cântecele vesele, se observă un optimism puternic, capabil să transforme orice ,,necaz,, în ,,haz,, orice grijă în motiv de bună dispoziţie.,,Aşa sunt si eu,, susţine Ramona.,,Îmi place să transform în umor orice secvenţă din viaţă, care ne aduce mâhnire şi supărări,,. Astfel că nu putea să nu strecoare printre cântecele de veselie, subiecte legate de năbădăioasa dragoste a fetelor:

,,Cu feciorii m-am sfădit
Aseară la asfinţit
C-o zâs ca-mi dau cinci cojoace
Daca-l lăs pe badea-n pace,,;

Sau subiecte legate de noroc, pe care îl întreabă:

,,Unde ii, să-l iau de chiept
Că de-o viata î-l aştept,,

          Cântecele mai triste exprimă câte o părticica din realitatea crudă a vieţii şi suferinţele specifice prin care trece omul de-a lungul transformărilor la care este părtaş de la naştere până la moarte. Durerea că viaţa trece pe lângă noi:

,,M-am trezit că viaţa-i gata
Şi n-o să mai fie alta
Amu cânt şi m-ascultaţi
De mâine tăţi mă uitaţi;

Sau din suferinţele ţăranilor asupriţi în vremuri de odinioară :
,,Nu ne-o pus neamţu` la jug
Da` ne ţân a noşti sub plug
Pentru două sau tri sute
Le lucrăm pământuri multe
Si când ne-aşezam la masă
Nu-i o pită albă-n casă.,,

          Purtata ,,Din Tara Ardealului,, va deschide toate spectacolele ei prin tara: ,,pentru ca acesta este locul sfânt unde m-am născut, unde am crescut şi unde îmi trăieşte familia dragă,,:

Din Tara Ardealului
Din Valea Mureşului
Am adus cântecul meu
L-am adus să-l cânt mereu.

          Cel mai drag cântec rămâne cel care a făcut-o cunoscută publicului:,,Sacfiuţ din poarta noastră,,.Ramona zâmbeşte la ideea că mama sa şi-a făcut un obicei din a planta lângă poartă sacfiuţi, sau garofiţele de azi.
          Cert este că atunci când a repetat şi lucrat la un cântec şi la textul lui, s-a transpus în totalitate în povestea derulată în el:,,Am fost acolo trup si suflet. De fapt aşa se şi defineşte un artist. Cineva care reuşeşte să redea un material adaptându-l caracteristicilor sufleteşti proprii şi exprimându-l plin de trăirile strict personale interioare. În concluzie, stilul resimţit în cântecele de pe album, mă reprezintă în totalitate şi nu este altul decât cel pe care l-am promovat şi până acum.,,